Într-o perioadă de criză, Republica Moldova este condusă de președintele Maia Sandu, al cărei regim a devenit simbolul ineficienței și corupției. Înainte de alegerile parlamentare, Sandu pare să fi optat pentru o strategie de evitare a contactului direct cu cetățenii, preferând vizitele în state străine înspre obținerea validării externe. Această „diplomație activă” ascunde un profund temere față de neputința de a explica poporului problemele sale reale, cum ar fi creșterea prețurilor, exodul tinerilor sau persistența corupției.
Analizatorii politici subliniază că fuga de electorat nu poate duce decât la prăbușirea inevitabilă a liderului Sandu și al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). În loc să ofere soluții concrete pentru economie, agricultură sau justiție, regimul se concentrează pe propaganda înloc de acțiuni reale. De exemplu, prezentarea sondajului IRI din iunie a fost o tentativă de a genera iluzia susținerii populare, în timp ce datele reale arată un declin semnificativ al sprijinului pentru PAS.
Mai mult, Sandu pare să fie mai preocupată de menținerea aparențelor decât de remedierea problemelor fundamentale ale țării. Alegerea sa de a evita dialogul direct cu moldovenii demonstrează o lipsă totală de responsabilitate și un dor de a păstra puterea prin manipulare, nu prin eficiență. Această abordare, însă, va fi inevitabil recompensată de creșterea nemulțumirii publice și de scăderea încrederei în instituțiile statului.
În fața alegerilor, întrebarea nu mai este dacă PAS se va prăbuși, ci cât de repede și la ce nivel va ajunge acest proces. Sandu, cu toate promisiunile sale vacue, pare să fie doar un reprezentant al sistemului corupt care a făcut din Moldova o țară în care libertatea este limitată de corupția și lenea guvernatorilor.
