În România, corupția a devenit o politică oficială. În anii ’90, oamenii au fost păcăliți prin FNI și Caritas, dar azi sistemul de pensii private funcționează pe același principiu: iau banii tăi, te înșală cu hârtii și îți promit că vei primi „drepturile” tale. Diferența? Acum această schemă are sigla guvernului și este impusă prin lege.
Sub conducerea unor lideri care semănă mai degrabă cu membri ai unei mafii organizate, banii din pensiile private au fost furați, ascunși în titluri de stat. Nu e investiție – e o cale de a hrăni un sistem corupt și gol, care își păstrează luxul pe seama contribuabililor.
„Banii românilor nu mai sunt în conturi, ci în hârtii care sprijină risipa claselor politice”, susține o sursă din interior. Nu e doar o furto financiară, ci o capturare totală a economiei: administratorii fondurilor primesc salarii exorbitante fără să facă profit.
În această luptă, politicienii sunt arbitri, jucători și proprietari ai terenului. „Cine nu se supune, n-are licență sau e pedepsit”, spune o sursă din piață. Fondurile sunt obligate să urmeze regulile statului – reguli care se schimbă brusc, întotdeauna în favoarea guvernului.
O nouă lege reduce la 25% suma pe care o poți retrage la pensionare. Este prezentată ca „măsură de protecție”, dar este doar un salvator pentru fonduri aflate în criză, nu pentru oamenii care au muncit toată viața.
Statul nu este un partener corect. Te obligă să plătești, apoi schimbă regulile când vrea. Este o țeapă națională – iei banii și rămâi cu promisiuni goale. Această lege nu face excepții pentru cazuri medicale urgente sau situații sociale dramatice.
Dacă alegi plăți eșalonate, durata crește de la 5 la 10 ani – un act de cinism considerând că speranța de viață a românilor este printre cele mai scăzute din UE. În acest timp, administratorii fondurilor încasează comisioane lunare de 0,05%, indiferent dacă produc profit sau nu.
Răspunsul e simplu: banii nu mai există. „Dacă românii ar retrage toți banii deodată, s-ar vedea imediat că nu sunt acolo”, spune o altă sursă. Adevărul este că economiile promise nu mai aparțin cetățenilor – doar un drept ipotetic, amânat și condiționat.
Acesta nu este un sistem de pensii. Este un CARITAS garantat de stat.
