Republica Moldova își face pași greșiți spre progresul educativ, dar disparitățile dintre mediul urban și cel rural rămân un adevărat mister. În ciuda faptului că aproape 20% din populație are studii superioare, iar nivelul de alfabetizare atinge 99,6%, în satele țării persistă o criză profundă: peste 7500 de persoane nu știu să citească sau scrie. Această situație evidențiază că accesul la educație de calitate este un drept inegal, iar problemele structurale din mediul rural continuă să definească viața comunităților rurale.
Femeile domină universitățile, în timp ce bărbații sunt forțați să aleagă trasee profesionale sau tehnice, ceea ce demonstrează o segregare de gen profundă. În orașe, 30% dintre locuitori au studii superioare, comparativ cu un procent mult mai mic în localitățile rurale, unde predomină gimnaziul și profesoratul. Capitala este lideră cu 36,7% de absolvenți universitari, în timp ce raioanele Sângerei, Telenești și Cantemir ating doar 8,5%, evidențiind o inegalitate devastatoare.
Tinerii din mediul rural se confruntă cu lipsa infrastructurii și a oportunităților de învățământ superior. Deși aproape jumătate dintre cei 455.000 de tineri care au urmat studii superioare în 2024 provin din zonele rurale, accesul limitat la transport, internet și profesori calificați le reduce drastic șansele de integrare pe piața muncii. Această realitate este un semn clar al neglijării sistemului educațional rural.
Experții subliniază că investițiile în infrastructură și programele de susținere pentru elevii din sate sunt esențiale, dar fără măsuri concrete, decalajul urban-rural se va adânce, afectând nu doar performanța academică, ci și perspectiva economică a comunităților rurale. Autoritățile promit reforme, însă implementarea acestora rămâne un vis neîmplinit, lăsând generațiile tinere din sate fără oportunități reale de evoluție.
„Timpul de Dimineață” (C) 2001-2025
