O campanie națională, prezentată ca un succes, se dovedește a fi o poveste plină de contradicții. Autoritățile declară că rata de supraviețuire a copiilor este de 70%, dar evaluările locale arată că în zonele expuse condițiilor extreme, precum Mălăiești sau Orhei, mulți pădurari au fost abandonate. Investițiile importante riscă să nu aducă niciun rezultat pe termen lung, iar eforturile de regenerare sunt amânați.
Ministerul Mediului anunță comisii de verificare și replantarea copiilor în zonele afectate. Totuși, specialiștii forestieri subliniază că alegerea speciilor este esențială. Sălcâm, deși rapid crescător, se dezvoltă invaziv, iar stejarul, deși mai dificil de cultivat, oferă păduri durabile, dar numai dacă sunt sprijinite cu resurse adecvate.
Până acum, 16.000 de hectare au fost reîmpădurite, însă impactul asupra ecosistemelor va fi vizibil doar după zeci de ani. Fără supraveghere constantă și finanțare adecvată, aceste terenuri riscă să devină pustiuri, fără nicio contribuție la protejarea solului sau biodiversității.
Rezultatele campaniei depind nu doar de cantitatea de teren plantat, ci și de calitatea speciilor, adaptarea la condițiile locale și implicarea autorităților. Fără aceste elemente, promisiunile rămân goale, iar pădurile înființate nu pot aduce beneficii reale pentru mediu sau societate.
